SCURT ISTORIC AL HOMEOPATIEI
Aplicata inca de pe vremea lui Hipocrate (460-377 i.Ch.), homeopatia a
fost uitata timp de secole. Medicul german Christian Samuel Friedrich
Hahnemann (1755-1843) are meritul de a o fi redescoperit, fiind astfel
intemeietorul homeopatiei moderne. Anul de nastere al acestui sistem medical
este 1796.
Hahnemann nu se socotea pe sine descoperitorul legii similitudinii
deoarece inca din timpul lui Hipocrate se cunosteau si se aplicau doua metode
terapeutice principale:
- alopatia - metoda care trata folosind contrariile. Cele mai multe dintre medicamentele pe care ea le
foloseste au prefixul ‘anti-‘ (de exemplu durerea cu antialgice, febra cu
antipiretice, tusea cu antitusive etc.). Substantele utilizate de alopatie sunt
capabile sa provoace in organismul bolnav o stare diferita de simptomele
bolii sale, adica o alta manifestare biologica, deviind boala intr-un alt sector
organic.
- homeopatia -
metoda de tratare a bolnavului cu remedii similare sau identice, capabile sa
produca intr-un organism sanatos o stare asemanatoare simptomelor bolii
sale. Ea porneste de la ideea ca simptomele reprezinta o reactie de aparare
a organismului, care astfel incearca sa evite un rau mai mare. Folosind
remedii similare homeopatia intareste forta vitala care actioneaza permanent
pentru mentinerea organismului in echilibru. Exemple gasim adesea in
medicina populara: picioarele inghetate se frictioneaza cu zapada, cel care
seara face abuz de alcool, dimineata “se drege” tot cu alcool (dar in doza
mult mai mica!), iar dragostea nefericita se vindeca cu o noua iubire etc.
Cum spune intelepciunea populara: “cui pe cui se scoate!”
Hipocrate, parintele medicinei, a scris ca „natura organismului omenesc
poate fi inteleasa numai ca un intreg.” Insa acest lucru a fost ignorat o lunga
perioada de timp, caci incepand de pe vremea lui Galien (131–201 d.Ch.),
lumea medicala a aderat la afirmatia acestuia, conform careia “contrariile
trebuie tratate cu contrarii.” Hahnemann este cel care a descoperit legile
terapeutice ale homeopatiei si experimentarea substantelor pe oameni
sanatosi, tinandu-se astfel seama de emotiile omului, mintea si trupul sau ca o
unitate in interactiune. Aceasta poate fi considerata cea mai importanta
contributie a sa la dezvoltarea medicinei, caci prin metoda sa unica, a
experimentarii pe oameni (autoexperimentare), el a facut posibila aplicarea in
intregime a principiului similitudinii.
Acest lucru a fost intuit si de unii dintre inaintasii sai: Hipocrate,
Paracelsus, Avicenna, dar el este cel care a redescoperit homeopatia si a
elaborat un sistem stiintific, ridicand-o la rangul unei adevarate arte a vindecarii.
Lui Paracelsus, de exemplu, o mare personalitate a medicinei care a trait in
secolul al XVI-lea, ii apartine celebra fraza “orice substanta este si otrava si
medicament si numai doza face deosebirea dintre otrava si medicament”.
[ 1 ] [ 2 ] > >
|
