SANATATEA SI BOALA
Ca sa poti trata un pacient trebuie sa intelegi, mai intai, cu ce ai de a face.
Ce e boala si ce e sanatatea? Medicina, stiinta sanatatii, ar trebui in primul rand
sa dea o definitie cat mai clara a acesteia si a parametrilor pentru masurarea
sa, astfel incat oricine sa poata aprecia daca in timpul tratamentului pacientul
evolueaza spre sanatate sau din contra, regreseaza spre boala, dezechilibrul
patrunzand spre nivele mai profunde. Tratamentul ar trebui sa aiba un efect
benefic simultan asupra celor trei planuri ale fiintei umane. La un pacient care
are ulcer gastric, de exemplu, simpla disparitie a inflamatiei, durerii si a
celorlalte simptome suparatoare poate fi considerata suficienta pentru a-l
declara pe pacient sanatos, daca acesta inca mai are o stare de depresie sau
de anxietate?
Asa cum spune George Vithoulkas, ca o regula generala, un bun
parametru de evaluare a starii de sanatate a unui individ este gradul in care
aceasta este liber sa creeze, mai degraba decat sa distruga. Sa creeze in
interesul si spre binele celor din jur. Pentru aceasta, el trebuie sa fie:
- liber de durere, disconfort sau slabiciune la nivel fizic;
- liber de pasiuni excesive la nivel emotional (pasiune in cel mai larg sens, fara conotatii senzuale) ceea ce are ca rezultat o stare de calm si seninatate;
- liber de egocentrism si egoism la nivel mental-spiritual, avand ca rezultat
final unificarea totala cu Adevarul.
Durerea, pasiunea excesiva si egoismul tind sa limiteze individul. Acestea
sunt cele trei aspecte ale bolii la nivelul celor trei planuri ale fiintei umane, asa
cum este ea vazuta in medicina holistica – planurile fizic, emotional si mental-
spiritual. Sanatatea, opusul bolii, da un sentiment de libertate – si acesta este
cuvantul cheie in definitia sanatatii.
Inca in urma cu 200 de ani Hahnemann afirma ca boala este devierea
fortei vitale care anima organismul uman. Astfel el a depasit nu numai gandirea
timpului sau, dar si pe a noastra, afirmand ca nu numai boala, ci si cauza ei
sunt de natura dinamica (energetica). Cu alte cuvinte, cauza bolii nu o
constituie microbii si virusurile, nici chiar toxinele lor, ci natura lor interioara,
forta lor vitala. Mai mult decat atat, agentii patogeni in sine pot afecta numai un
organism care are o predispozitie fata de ei si acest lucru are loc la nivel
dinamic (energetic).
Daca boala ar depinde de felul bacteriilor sau de cantitatea lor, primii care
s-ar imbolnavi ar fi oamenii care au venit primii in contact cu o sursa de infectie
sau cei care se afla un timp mai indelungat langa persoanele infectate cu un
anumit microb sau virus, dar in realitate nu se intampla asa. Pretutindeni sunt
oameni expusi riscului de infectii si care nu contracteaza boala. Ei nu se
imbolnavesc, desi dorm in acelasi pat cu un bolnav de tuberculoza sau cu unul
care are o infectie stafilococica grava. Si din contra, vedem atatea persoane
care traiesc in conditii foarte bune, au un regim de viata echilibrat, mananca
corect, fac gimnastica si cu toate acestea fac tot felul de boli.
Boala nu apare niciodata ca un fapt primitiv sau ca un accident al
sanatatii, ci intotdeauna ca un rezultat, o consecinta, un epifenomen.
Intradevar, atat timp cat forta vitala este in echilibru, organismul se gaseste in
stare de sanatate, iar agentii patogeni nu se pot dezvolta. Actiunea lor devine
insa posibila ori de cate ori organismul este debilitat, adica tulburat in echilibrul
sau energetic. Agentii morbizi (care produc boala) nu au “priza” decat asupra
organismelor a caror forta vitala este in dezechilibru, care au o predispozitie
fata de ei.[ 1 ] [ 2 ] [ 3 ] > >
|
|
