DURATA TRATAMENTULUI HOMEOPATIC

Timpul in care are loc vindecarea sau ameliorarea constituie o alta problema asupra careia trebuie sa ne oprim, deoarece este extrem de importanta.

In special in cazul bolilor cronice, unul dintre lucrurile care i se cer pacientului care vine la homeopat este RĂBDAREA. Nu are rost sa astepti disparitia imediata a simptomelor, caci homeopatia nu are medicamente speciale pentru durere sau anxietate, de exemplu, fiindca nu acesta este ceea ce ea isi propune. Remediile ei trateaza intregul organism in cadrul caruia se manifesta durerea sau anxietatea, determinand o functionare armonioasa a fiintei umane la toate nivelele sale, ceea ce face sa dispara respectivele simptome de la sine. Scopul ei este armonizarea, in limita posibilitatilor, a intregului organism si nu doar disparitia temporara a unuia sau altuia dintre simptome. si acest lucru necesita timp. Procesul de vindecare poate sa dureze saptamani, luni, sau in cazurile grave chiar si un an sau doi. De aceea pacientul este sfatuit sa aiba rabdare. Unii pacienti vin la homeopat cu speranta unei minuni si vazand ca efectul nu apare peste noapte, resping homeopatia si se adreseaza altor metode terapeutice. Dar legile naturii si mecanismele de aparare au timpul lor de actiune si ele nu pot fi grabite dupa voia nerabdatorilor. Natura nu poate fi fortata, nu poate fi grabita. Fiecare organism are propriul sau ritm si el trebuie respectat.

Exista, insa, situatii in care efectele trebuie sa se vada rapid. E vorba despre cazurile acute. Atunci nu ai timp sa astepti. Complexul de simptome este caracteristic momentului. Situatia acuta poate fi comparata cu un incendiu: intai il stingi si apoi cauti cauza. Daca nu, el poate sa reapara. La fel e si in homeopatie: intai tratezi complexul de simptome caracteristic episodului acut si abia apoi tratezi organismul in intregime pentru a preveni reaparitia acestuia. Insa, foarte des starea acuta poate da cheia tratamentului organismului intreg.

Ritmul de vindecare depinde de mai multi factori:
•Starea fortei vitale in momentul inceperii tratamentului este un factor important. Persoanele cu constitutie mai puternica reactioneaza mai rapid la tratament, in timp ce pacientii cu forta vitala mai redusa necesita un tratament mai indelungat. Persoanele cu forta vitala puternica exprima un tablou clar al remediului de care organismul are nevoie pentru a se reechilibra. In astfel de cazuri adesea este suficient un singur remediu pentru a obtine vindecarea rapida si de foarte lunga durata. In schimb, o persoana cu forta vitala mai slaba are nevoie de mai multe remedii corect alese pentru a se restabili.
•De asemenea, durata tratamentului homeopatic depinde de caracterul acut sau cronic al afectiunii. In cazurile acute medicamentele homeopatice actioneaza rapid, iar in cazurile cronice actioneaza mai lent. Cu cat mai acut este cazul cu atat remediul homeopatic actioneaza mai rapid si mai deplin. Cu cit boala cronica are un istoric mai indelungat, cu atat recuperarea va dura mai mult timp.
•Si caracterul functional sau organic al afectiunii influenteaza ritmul de vindecare. O tulburare functionala este mai usor de tratat decat o afectiune in care s-a ajuns deja la modificari organice.
•O influenta mare asupra puterii mecanismului de aparare o au factorii ereditari. Copilul se naste cu anumite slabiciuni sau “zone” potential responsabile de declansarea bolii mostenite de la parinti, cat si de la inaintasii acestora. Daca pacientul are in ascendenta, in diferite generatii, boli grave, ca de exemplu tuberculoza, diabet insulino-dependent, cancer, infarct miocardic, afectiuni psihice majore etc, atunci el va necesita un tratament mai indelungat, iar recuperarea poate sa fie numai partiala.
•La fel si cei care au folosit mult timp medicamente alopate puternice, cum ar fi corticosterozii, antibioticele puternice, psihotropele etc. Medicamentele alopate creeaza un baraj in calea vindecarii deoarece ele modifica simptomele initiale si in plus mai adauga si simptome noi, asa-numitele efecte secundare ale lor.
•Un factor important este si nivelul afectiunii care trebuie tratata (profunzimea pana la care a patruns dezechilibrul fortei vitale). Bolnavul cu boli somatice (are numai simptome fizice) este mult mai usor de tratat decat bolnavul cu afectiuni psihice, de exemplu. Forta vitala a pacientilor cu boli psihice este mai slaba, caci ea a permis patrunderea dezechilibrului spre sferele cele mai profunde ale fiintei umane. Din acest motiv tratamentul unor astfel de cazuri este mult mai complicat, necesita mai multe remedii succesive si dureaza mai mult timp.
•Probleme suplimentare apar la pacientii care au un regim de viata necorespunzator - nu au o alimentatie corecta, sunt sedentari, au o viata dezordonata, fac abuz de alcool sau droguri etc. La fel si cei care sunt supusi stresului prelungit sau care continua sa traiasca intr-o atmosfera conflictuala acasa sau la locul de munca. Traumele emotionale repetate pot incetini evolutia favorabila a cazului. Si aceste cazuri vindecarea va apare intr-un timp mai indelungat.
•Un alt factor care influenteaza durata tratamentului este si acela ca uneori homeopatul are nevoie de un anumit timp pentru a gasi remediul simillimum. In cazuri grave tabloul nefiind clar, cu fiecare remediu administrat se produce o ameliorare, forta vitala creste putin cate putin pana devine capabila sa exprime un tablou clar al remediului de care are nevoie si abia atunci apare vindecarea.

Cu cat coexista mai multi dintre acesti factori, cu atat cazul este mai greu de tratat, necesitand mai mult timp si efort atat din partea medicului cat si a pacientului.