TRAUMELE EMOTIONALE SI HOMEOPATIA

Secole de-a rândul alopatia s-a ocupat numai de corpul fizic, facând abstractie de celelalte laturi ale fiintei umane. Abia recent a adoptat notiunea de boala psiho-somatica (de la grecescul psykhe “suflet” si soma “corp”). În schimb homeopatia, ca si alte ramuri ale medicinei traditionale, a privit omul ca un întreg, ca un sistem complex format din mai multe planuri strict ierarhizate, aflate în dinamica:
- planul mental-spiritual,
- planul emotional,
- planul fizic – material, care include instinctele si toate cele cinci simturi.

Organismul, prin mecanisme intrinseci, mentine o ierarhizare a acestor trei nivele. Cu cât un plan este mai important, cu atât mai profund se va situa, pentru a fi mai bine aparat. Organismul nu permite cu usurinta progresia dezordinii în planurile interioare, ridicând noi “bariere” din ce în ce mai profunde în calea dezordinii, începând din plan fizic, pe masura ce acestea cedeaza din cauza unui stres de o intensitate prea mare sau prea îndelungat.

Planul mental este cel mai important dintre toate. Expresia pozitiva a acestuia este dezvoltarea constiintei spirituale individuale, iar expresia negativa o reprezinta deteriorarea constiintei si în consecinta haosul moral si etic. Tot în planul mental, dar mai jos pe scara ierarhica fata de componenta spirituala se afla procesele mentale – capacitatea de analiza, de sinteza, de calcul, de a comunica, de a percepe, de a crea si exprima idei etc. Pentru ca aceasta componenta sa fie considerata echilibrata trebuie ca facultatile mentale sa fie caracterizate de claritate, coerenta si creativitate, motivate de dorinta de a servi individului însusi pentru evolutie si în acelasi timp si semenilor, cu aceleasi obiective.

Imediat inferior pe scara ierarhica este planul emotional, despre care putem spune pe scurt ca înregistreaza si genereaza emotiile. Un anumit individ este sanatos din punct de vedere emotional în masura în care nutreste sentimente pozitive. Degradarea sanatatii emotionale se reflecta proportional într-o stare de profunda nefericire. Daca cineva doreste sa afle cât de bolnav este pe acest plan trebuie sa tina cont de sentimentele sale negative: ura, furia, invidia, apatia, insatisfactia etc.

În societatea actuala, aceasta parte a fiintei umane care este si cea mai vulnerabila este neglijata de sistemul nostru cultural si educational. În scolile de orice grad se pune accentul pe dezvoltarea planurilor fizic si mental, ignorând sistematic nivelul emotional. Mai mult chiar, structurile societatii noastre actuale par sa încurajeze ideea ca emotiile nu exista sau ca manifestarea lor este un semn de slabiciune. În multe familii parintii fac greseala de a-si deprinde copiii sa-si reprime emotiile. De câte ori nu aud copiii comanda “nu plânge”?! Înca nu s-a înteles ca um om trebuie sa stie sa si plânga în anumite momente, ceea ce reflecta sanatatea sa emotionala si îl poate scuti de multe din problemele de sanatate ulterioare.

Planul fizic este aspectul fiintei umane caruia i s-a acordat pâna acum cea mai mare atentie. Problema este ca, asa cum am vazut deja, el nu reprezinta decât o parte a existentei noastre si ca orice sistem medical care ignora celelalte planuri ale acesteia este, cel mai adesea, sortit esecului.

Pentru a putea vindeca trebuie sa întelegem cu ce ne confruntam, trebuie sa întelegem ce este boala. În homeopatie, boala, indiferent de localizare, este privita ca o tulburare a întregului organism. Aceasta înseamna ca un anumit dezechilibru poate trece dintr-un plan în altul sau de la un organ la altul. Gradul de sanatate a unui individ va fi în final determinat de starea de dezechilibru pe toate cele trei nivele.

Homeopatia nu priveste simptomele prezentate de un pacient ca pe niste manifestari daunatoate care trebuie suprimate (lucru pe care îl face alopatia), ci ca pe semne ale fortei vitale ce anima corpul, aflata în lupta pentru reechilibrarea fiintei. Daca stim sa ascultam ce ne spune aceasta, vom actiona în acelasi sens cu ea, spre o vindecare profunda si durabila. Daca tratamentul aplicat este incorect si produce o supresare a simptomelor sau daca stresul la care este supusa persoana respectiva are o intensitate sau o durata prea mari, dezechilibrul se muta de la nivel fizic spre partile cele mai profunde (deci cele mai importante) ale fiintei.

Traumele emotionale pot surveni în orice moment al existentei, chiar din momentul conceptiei, ba mai mult chiar, experienta ne arata ca de multe ori traumele emotionale ale parintilor îsi pun amprenta asupra viitorilor copii. Dupa momentul producerii, traumele se împart în:
1. anterioare conceptiei (traume nerezolvate ale parintilor)
2. în momentul conceptiei
3. în timpul sarcinii
4. în timpul nasterii
5. postnatale, de-a lungul întregii vieti.

Înainte de a le detalia pe rând, trebuie facute câteva precizari. În momentul conceptiei celulele sexuale aduc fiecare nu numai informatia necesara formarii corpului fizic, ci si cea care va determina formarea “organelor” mentale si emotionale. Aceasta va fi influentata de starea organismelor parintilor atât dinainte cât si din timpul actului sexual prin care este conceput copilul. Asa cum se nasc copii malformati fizic, fiinte carora le lipsesc diferite parti ale corpului fizic, la fel se nasc si copii malformati mental sau emotional. Acestia prezinta o lipsa sau o distorsionare a anumitor “organe” ale “corpurilor” mental sau emotional. Si daca toti stim ce înseamna malformatia fizica, sa ne imaginam cum se comporta o fiinta malformata psihic – o fiinta ce nu poate simti iubirea, compasiunea sau oricare dintre sentimentele pozitive. Si unde poate duce de exemplu o inteligenta deosebita secondata de lipsa sentimentelor si a moralei?!

  1. Traumele parintilor anterioare conceptiei sunt foarte importante. Uneori copiii pot prezenta anumite manifestari negative ale planurilor mental sau emotional nejustificate de experienta lor de viata. Am întâlnit un copil care se temea foarte tare de explozii, fara sa fi vazut vreodata una. Încercând sa detectez sursa acestei frici, am aflat ca tatal, cu mult înainte de conceperea copilului, în armata fiind, lucrase la dezamorsarea bombelor ramase din timpul razboiului, fiind martorul unui accident în care au murit unii dintre colegii sai si ramânând de atunci cu o mare frica de explozii. Prin urmare, teama aparent inexplicabila a copilului fusese de fapt mostenita de la tatal sau.

  2. Traumele din momentul conceptiei. Starea emotionala a parintilor în momentul conceptiei reprezinta un alt factor ce poate influenta dezvoltarea ulterioara a fiintei nou-formate. Un copil conceput în urma unui viol, de exemplu, va purta în subconstient frica si revolta împotriva violentei, resimtite de mama. Un copil în vârsta de 4 ani a fost adus cu autism. Din anamneza am aflat ca fusese conceput în timpul unui viol, autismul sau putând fi tradus ca un refuz de a comunica cu lumea pe care, prin trairile mamei sale, a perceput-o violenta si ostila. În cursul pe care îl preda, George Vithoulkas spune ca pentru a avea un copil sanatos, în momentul conceptiei este necesara o stare emotionala caracterizata numai de sentimente pozitive, de daruire deplina.

  3. Traumele din timpul vietii intrauterine nu sunt deloc neglijabile. Înca din momentul conceptiei a aparut o noua fiinta vie, capabila sa primeasca informatii din mediul înconjurator. Toate acestea vor fi stocate in subconstient si vor influenta comportamentul si trairile ulterioare ale copilului si mai apoi adultului. O spaima, o mare dezamagire, o pierdere dureroasa resimtite de mama vor influenta negativ copilul. Daca sarcina nu este dorita si parintii se gândesc (chiar si pentru o scurta durata) sa întrerupa sarcina, acest lucru va fi resimtita de catre copil ca o agresiune si îl va marca pentru tot restul vietii daca nu se intervine cu remediul homeopatic adecvat.

  4. Traumele din timpul nasterii. Nasterile prelungite, blocarea copilului în canalul de nastere, folosirea forcepsului, eventualele injectii aplicate cu aceasta ocazie sunt percepute de copil ca o agresiune, putând genera sufocare, panica, frica de moarte ce pot persista ani de zile. Cine nu cunoaste exemple de copii veniti pe lume dintr-o nastere dificila, prin cezariana sau cu ajutorul forcepsului, copii care luni în sir nu pot fi lasati nici o clipa singuri, sunt foarte agitati în special noaptea, se trezesc terorizati, plâng, tipa si nu se pot linisti decât daca se aprinde lumina si sunt luati în brate de mama lor. Acesta este tabloul remediului Stramonium si nu e nevoie adesea decât de o singura doza pentru a readuce linistea în familia respectiva. Adesea separarea nou-nascutului de fiinta care l-a ocrotit si hranit timp de noua luni de zile poate genera sentimentul unui abandon, al unei mari singuratati, ce se pot manifesta ani în sir.

  5. Traumele din timpul vietii postnatale sunt cele mai evidente. În timpul vietii ne confruntam cu multiple experinte dureroase care îsi pot pune amprenta asupra subconstientului nostru.

Acesta este motivul pentru care este de preferat ca persoanele care doresc sa devina parinti sa urmeze un tratament homeopatic chiar înainte de conceptia copilului. La nevoie, tratamentul poate fi continuat fara nici un fel de risc si pe perioada sarcinii, pentru a putea asigura micutului un start bun în viata, scutindu-l de urmarile traumelor emotionale anterioare conceptiei, din momentul conceptiei, din perioada sarcinii sau nasterii.

Marea majoritate a remediilor actioneaza asupra tuturor celor trei planuri ale organismului. Exista însa remedii care actioneaza cu precadere asupra urmarilor traumelor emotionale, stergând urmarile negative ale acestora, reechilibrând energia vitala, redând libertatea fiintei umane, pentru atingerea celor mai inalte idealuri ale existentei.

Dr. Mihaela Georgia Cîmpian

Bibliografie:
1. Vithoulkas, G., The Science of Homeopathy, B Jain Publishers Pvt.Ltd, 1997
2. Vithoulkas, G., The Essence of Materia Medica, B Jain Publishers Pvt.Ltd, 1995
3. Vithoulkas, G., Un nou model de vindecare pe cale naturala (A New Model for Health and Disease), Ed Polirom, 1999
4. Chappel, P., Vindecarea traumelor emotionale prin homeopatie, Ed. Teora, 1996